- TARA : ROMÂNIA
- JUDEȚ: ALBA
- COMUNA: HOPARTA
- POPUALTIE(2011): 167
- ATESTARE: 1329
- ALTITUDINE: 325M
Aici s-a născut în 1735 Sándor Báróczi, traducător, scriitor și alchimist.
Ioan Andone - antrenor de fotbal
Lăcașuri de cult
Biserica de lemn "Sf. Gheorghe" din Șpălnaca. Biserica este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Alba, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010.
Cea dintâi atestare documentară a satului medieval Şpălnaca (ung. Ispânlaka), în forma Spalnaka, datează de la 1329. Câţiva ani mai târziu, în 1332, în socotelile lui lacob de Berengariu şi Raimund de Bonofato, colectorii dijmelor pe şase ani din Regatul Ungariei (1332-1337) este amintit în repetate rânduri preotul Gheorghe din Şpălnaca (sacerdos de Spanlaka), care a plătit dările bisericeşti de mai multe ori. Actul menţionează indirect existenţa unui locaş de cult şi a vieţii religioase în acest colţ de ţară. Ulterior, satul Şpălnaca este menţionat documentar în forma Yspanlaka (1505), Ispânlaka (1586), Ispanloka (1750), Spalnake (1850), Ispânlaka, Şpălnaca (1854). Lingvistul lorgu Iordan derivă oiconimul Şpălnaca din termenul regional şpan (ung. ispâri), cu semnificaţia vicecomite, incluzându-1 astfel în categoria celor care indică poziţia socială a unei persoane. Prin urmare, Şpălnaca înseamnă Locul vicecomitelut\ceea ce semnifică fie localitatea de provenienţă a unui vicecomite, foarte probabil al comitatului Alba, fie o zonă aflată vremelnic înstăpânirea acestuia. Ambele situaţii arată că numele localităţii nu coboară dincolo de graniţa medievală, avându-şi începutul în perioada în care au fost impuse în Transilvania comitatele ca forme de organizare administrativă. Datarea numelui localităţii la începutul Evului Mediu nu înseamnă implicit întemeierea comunităţii în acel moment. Pledează pentru o astfel de interpretare vestigiile arheologice abundente din perioada anterioară constituirii comitatelor transilvănene şi numeroasele exemple de localităţi care şi-au schimbat numele în timp, în anumite împrejurări.
Tot în această localitate s-au descoperit în anii 1881 şi 1887două mari depozite de bronzuri, certificând importanţa zonei în dezvoltarea metalurgiei bronzului, cauzată de prezenţa exploatării sării de la Ocna Mureş. Unul dintre aceste depozite-turnătorie a fost descoperit în locul „Dudău”, aparţinând seriei Cincu-Suseni din Hallstatt (prima epocă a fierului), secolul XII înainte de Hristos, şi conţinând unelte, arme, piese de podoabă, de îmbrăcăminte şi de harnaşament, bare de bronz brut, în greutate totală de peste 1000kg. Al doilea depozit a fost descoperit în punctul „Podae”, cuprinzând120 obiecte de bronz (unelte, obiecte de podoabă, bare de bronzbrut), aparţinând seriei Moigrad-Tăuteu, din Hallstatt, sec. 10 î.e.n.Din perioada ocupaţiei romane, la Şpălnaca, în locul numit„Sugud” s-au descoperit „tegule” (ţigle) de tip LEG-XIII G.(Legiunea a XIII-a Gemina), ceea ce dovedeşte dislocarea în această regiune a unor efective militare de la Apulum.Pe durata întregului Ev Mediu, în această localitate, ocupaţia de bază a reprezentat-o agricultura. Şpălnaca este amintită de timpuriu în documentele medievale, fiind semnalată într-un act din anul 1202. Şi tot în Evul Mediu, aşezarea devine un sat iobăgesc,locuitorii fiind crunt exploataţi, ceea ce a determinat mişcări sociale de mare răsunet, în special ampla ridicare a iobagilor din Şpălnacaîn anul 1784-1785 şi participarea lor la revoluţia din 1848. De asemenea, de o mare amploare a fost răscoala ţărănească de laŞpălnaca din anul 1867. Răzmeriţa a fost cauzată de deposedarea ţăranilor, prin intermediul „Tribunalelor urbariale”, de proprietăţile lor, fapt ce i-a silit să lucreze în condiţii deosebit de grele pe pământurile marilor proprietari.Printre monumentele de arhitectură populară, aparţinând secolului XIX, se remarcă şi biserica de lemn din satul Şpălnaca -lăcaş de cult remarcabil prin armonia proporţiilor şi tehnica de construcţie. Biserica posedă o inscripţie cu anul construcţiei: 1850.